Login
Main menu

 2015. Ce an! Binecuvantat si blestemat deopotriva. Cu lacrimi si cu hohote de ras, cu drame si comedii, cu primii pasi si primele cuvinte. Un an al extremelor, al rasturnarilor de situatie, un an fara echilibru , cu lectii dure dar si cu zambete pure de bebelus! Facand bilantul anului 2015 ,putem spune ca fost cel mai greu an pe care l-am avut vreodata..cu cele mai multe emotii,trairi, lacrimi...Am pornit cu o emotie intensa atunci cand pe 5 ianuarie 2015 am pasit prima oara in spitalul din Germania pt prima operatie a Mariei. Si am crezut ca atunci a fost cea mai mare emotie, cea mai intensa..dar au urmat multe altele.Am avut emotii in fiecare zi din saptamana in care am umflat expanderii, am avut emotii imediat dupa si la fiecare inrosire a expanderului, la fiecare mail cu poze trimise in Germania asteptand ok-ul medicului ca suntem pe drumul cel bun . ....N-am dormit o saptamana inainte de plecarea in Germania si mi-am facut mii si mii de ganduri. Am avut emotii atunci cand am plecat de urgenta in Germania crezand ca s-a spart expanderul, am avut emotii atunci cand am cautat si am "experimentat " noi doctori pt a umfla expanderul .Am avut emotii atunci cand s-a scos primul expander de pe spate si s-a efectuat primul autotransplant , si am plans de bucurie vazand pielea alba in locul nevului ...Am avut emotii din nou cand reintorsi in tara pielea trnasplantata s-a inrosit si inflamat toata si a trebuit sa imi las copilul pe mana medicilor de aici care fara anestezie si pe un ton tipic romanesc i-au scos lichidul format sub piele si pt prima data am iesit afara si am stat la usa neputand sa aud tipatul ei...Am avut emotii cand am plecat sa punem urmatorii expanderi pe burtica si din nou in fiecare zi in care am umflat expanderii si am iesit cu ea din cabinetul medicului transpirata de plans si de durere....Si din nou am avut emotii cand Maria mi-a facut febra aproape 40 si expanderul a inceput sa se inroseasca.... Atunci as fi vrut sa pot da timpul inainte , sa se faca luni dimineata... am numarat orele toata noaptea pana cand avea sa decoleze primul avion catre Germania...Si atunci aveam sa constat ca emotiile traite pana atunci aveau sa fie mici fata de ce a urmat. Din 26 octombrie si pana in 04 decembrie am avut cele mai mari emotii traite nu doar in acest an , ci in toata viata mea......Am asteptat de 10 ori in fata salii de operatie si am avut emotii de fiecare data cand medicul iesea...Am avut emotii de fiecare data cand medicii intrau in salon sa ne dea noi vesti sau sa verifice pansamentele...Unele emotii m-au patruns atat de tare incat mi-am pierdut cuvintele, increderea, credinta,speranta si am trecut prin toate starile atunci cand Maria a facut toate complicatiile posibile, pneumonie, necroza, anemie, alergie la antibiotice .....Si desi am avut impresia ca inima imi va exploda dupa atatea vesti si stres si emotie si lacrimi ...desi m-am suparat atat de tare pe Dumnezeu incat nu am vrut si nici nu am putut sa ii adresez un cuvant , astazi, m-am regasit ....si am regasit si credinta si forta de a merge mai departe. Daca un trup atat de firav a putut sa gaseasca forta sa lupte, daca ea nu renunta, desi durerea fizica la ea este, atunci cum sa renuntam noi...Anul ce vine cu siguranta va veni cu alte emotii, caci ne vom continua drumul...2015...ce an.... Ramai in urma! Sa vina altul, nou, mai bland, mai echilibrat, mai bun. Sa vina 2016! La mulți ani !!!!!

Comments powered by CComment

Despre

Luis Aparicio Womens Jersey